Ce este deprimarea și cum o abordați?
(Carla channeling)
Q’uo
Sunt Q’uo. Vă salut în iubirea și în lumina unicului infinitului Creator. În această seară venim mai de departe decât de obicei, pentru că avem o lucrare a luminii pe o planetă din sistemul stelar (avem dificultăți în a transmite numele acestui instrument) Regulus. Cu toate acestea, încă păstrăm legătura cu acest instrument, deoarece este privilegiul nostru să ne adresăm acestui grup al luminii.
Întrebarea voastră despre deprimare, și ce să facem în legătură cu aceasta, este dificilă pentru noi, deoarece ceea ce facem noi cu privire la deprimare este foarte diferit de ceea ce consideră oamenii de pe Pământ că este o abordare practică și eficientă a acestei boli. Cu toate acestea, vă vom împărtăși opiniile și vă mulțumim pentru privilegiul de a face acest lucru.
În lucrarea voastră sfântă numită Biblie este scris că învățătorul numit Isus este o viță de vie și studenții săi ramuri ale acesteia. Dacă vă considerați cetățeni cosmici, voi și toate celelalte conștiințe din univers sunteți înrădăcinate într-o unică viță de vie a iubirii care dă viață. Deși este nepotrivit să exprimăm misterul Creatorului folosind cuvântul iubire, o facem pentru că pe cât de nepotrivit este, printre pământeni acest cuvânt evocă totuși cunoașterea celor mai extreme emoții umane. Iubirea pură și vie, care provine perfectă, direct din Increat, este o forță de o magnitudine inimaginabilă, o forță care a propulsat în existență toată conștiința și o forță care dorește să asiste fiecare porțiune a conștiinței în călătoria ei prin ciclul complet de experiență și la întoarcerea acesteia în Increat, la Sursa iubirii care este pentru totdeauna neschimbată și este unicul mare Gând original.
Deprimarea este una dintre multele experiențe umane în care o ramură a viței de vie este deteriorată de întreruperea aprovizionării cu nutrienți din rădăcină. Strangularea invizibilă a iubirii poate apărea din cauza multor motive. În cele mai grave cazuri, victimele acesteia sunt personalitățile care nu au o precondiționare emoțională împotriva crimelor, furtului și așa mai departe. Atunci când cineva caută funia invizibilă care a strangulat atât de mult iubirea în interiorul unei astfel de entități nu o poate găsi, deși cercetătorii dedicați în psihologie echivalează pierderea empatiei cu lipsa de iubire sau chiar lipsa familiei în anii copilăriei criminalului.
În experiența emoțională a deprimării, putem observa pe cineva care, de asemenea, se confruntă, într-o anumită măsură, cu o strangulare și o pierdere a iubirii venite de la rădăcină. Când persoana încearcă să găsească sursa acestei strangulări a iubirii nu o poate identifica, deoarece este chiar în propria-i minte.
Dacă acest material referitor la deprimare nu este satisfăcător, vă așteptăm întrebările după ce am încheiat discuția introductivă.
Însă, impresia că vă confruntați cu deprimarea nu este în întregime o iluzie. Considerăm că sublinierea exagerată a faptului că totul este iluzie este un detriment în progresul echilibrat al celui care caută.
Este bine să încercați să studiați și să analizați sinele și toate capriciile sale. Cel care încearcă să lupte împotriva deprimării prin negarea sentimentelor negative este probabil pe drumul cel bun, cu toate acestea, acea persoană are puține șanse să slăbească strangularea produsă asupra iubirii pentru că în deprimare, ceea ce strangulează vița de vie, ceea ce împiedică aprovizionarea cu iubire, este o tendință de a păstra în minte circumstanțe inacceptabile. Această tendință, fie că este conștientă fie că este inconștientă, are un efect negativ asupra fluxului energetic, dătător de viață, al iubirii care curge constant în fiecare porțiune a conștiinței Creatorului.
Astfel, porțiuni mari ale minții subconștiente încep să fie distrase de la procesarea catalizatorului curent, în termenii specifici momentului prezent, și încep să proceseze catalizatorul curent în termeni specifici amintirii inacceptabile a celui deprimat. Este ca și cum un motor s-ar bloca, lucrând din ce în ce mai greu. Sau poate o analogie mai bună ar fi, că într-o persoană deprimată amintirea inacceptabilă creează un blocaj în alimentarea cu nutrienți, astfel încât motorul minții nu mai poate funcționa normal.
Întrucât entitatea deprimată nu poate da vina decât pe sine însăși, o disociere începe aproape inevitabil în mintea persoanei deprimate, care se adaugă apoi la inerția deprimării sau la blocajul care oprește hrănirea motorului conștiinței. Este ca și cum ar exista două conștiințe, una sănătoasă, liberă și înfloritoare, care există în visele noastre și la baza tuturor iluziilor, și acea conștiință care a ajuns la un punct mort, fiind hrănită cu frică și anxietate, în loc de iubire.
Deoarece ruptura se află în interiorul sinelui, cel mai eficient este ca entitatea deprimată să apeleze la două arhetipuri generale. În primul rând, este bine să apelezi la arhetipul pe care l-ai evocat în esență în procesul de auto-strangulare, adică conștiința a făcut din sine un țap ispășitor. Unii în iluzia voastră trec printr-o încarnare, fără să se învinovățească de nimic. Aceste entități trec printr-o existență somnoroasă și nu-și deranjează inima sau digestia cu probleme de conștiință. Noi vorbim celor care sunt suficient de sensibili și creativi pentru a se preocupa de conștiința lor și pentru a-și pune întrebări și a căuta în orice mod pot.
După ce analizați arhetipul țapului ispășitor și înțelegeți cât de puțin doriți să deveniți acest arhetip, este bine pentru cel deprimat să analizeze arhetipul conștiinței nehrănite. Am vorbit mult despre conștiință pe parcursul sesiunilor de comunicare cu acest grup. Știți că pentru noi cuvintele „spirit” sau „suflet” sunt sinonime. Știți că aproape nici o conștiință nu este fără distorsiuni. Deprimarea este doar o distorsiune deranjantă.
Vă asiguram că deprimarea este imposibilă într-o conștiință nouă. Dacă o entitate se privește pe sine în orice moment al experienței vieții, va vedea unele lucruri care sunt plăcute și unele care nu sunt plăcute. Conștiința care a fost sursa voastră de viață vede creația cu ochii iubirii, pentru că ea însăși este iubire și în această iubire toate lucrurile sunt așa cum trebuie să fie.
In contrast cu manifestarea iubirii nedistorsionate este manifestarea liberului arbitru care acționează în interiorul fiecărei particule de conștiință pentru a face alegerea posibilă. Astfel, noua conștiință, prin acțiunea liberului arbitru, va întoarce fiecare moment, ca pe o piatră, pe toate părțile, pentru a contempla fiecare fațetă a frumuseții, a unității și a iubirii sau pentru a se minuna de acele echilibre imposibile, ieșite din comun. Această nouă conștiință poate fi dobândită de către entitatea deprimată, nu doar prin meditație, ci și prin urmărirea momentului când experiența deprimării devine activă.
Există și o altă proprietate folositoare, specifică noii conștiințe, și aceasta este curiozitatea nestăvilită. Lăsați curiozitatea conștiinței nehrănite să se scufunde în fiecare proces de gândire care a fost întunecat de deprimare. Curiozitatea poate debloca…
[Sfârșit de casetă.]