Întrebarea de azi are de-a face cu „Voia Creatorului” și cu liberul arbitru. Cum reconciliem ideea că suntem părți individuale ale Creatorului, impregnate de liber arbitru, când, de fapt, suntem ființe cristalizate cu polaritate pozitivă, despre care se spune că îndeplinim „Voia Creatorului”?

(Jim channeling)

Sunt Q’uo și vă salutăm în iubire și lumină. Ca întotdeauna, este o mare onoare și privilegiu să ne putem alătura cercului vostru de căutare. Vă mulțumim pentru invitație. Vă rugăm să vă folosiți discernământul când evaluați ceea ce spunem, astfel încât să putem vorbi liber, fără grija că vă încălcăm liberul arbitru. Liberul arbitru este ceea ce vom discuta astăzi și dorim ca liberul vostru arbitru să rămână intact.

Dacă considerați conceptul Creatorului Unic, înainte de începutul creației (înainte să fi fost ceva), nu a existat lumină, întuneric, formă, umbră, timp sau spațiu, a existat doar infinitul. Infinitul este tot ce exista, nimic altceva.

În acest infinit, cumva, a apărut acea primă tranziție la o stare pe care ați putea-o descrie de conștiență. Acest infinit a început să se transforme într-un mod dincolo de capacitatea de înțelegere.

Ne-a fost transmis de către profesorii noștri că acest infinit a devenit conștient de ceea ce ați numi „dorință” sau „voință”. Atunci s-a născut un concept, care a devenit paradox sau distorsiune; o tranziție de la natura complet unificată a Inteligenței Infinite (cum am numit acest infinit conștient și inteligent). Acest concept de voință, liber exercitată, a dorit să devină mai mult decât era. Infinitul conștient și-a contemplat Sinele. Inteligența Infinită a avut revelația că ar putea fi mai mult decât era în acel moment; că ar putea face o explorare a naturii sale, care dispunea de voință și libertate de exprimare.

Astfel, a fost făcută unica infinita creație. Creația unică este o reflectare a naturii Creatorului dar totuși diferită de Creator prin faptul că are proprietatea „pluralității”. Creația este o mulțime infinită, datorată capacității Creatorului de a manifesta pluralitatea și de a impregna fiecare parte a mulțimii cu voință și cu libertatea de a exprima acea voință. Astfel a fost născută forma cea mai primară a Creatorului Infinit sau Inteligenței Infinite. Astfel în infinitatea universurilor sau a creațiilor, au început să existe entități care reflectau natura Creatorului.

Aceste entități sunt ceea ce ați numit Logos. Fiecare Logos are capacitatea de a manifesta natura infinită a Creatorului și de a continua investigarea naturii infinite, inteligente a Creatorului folosind inteligența pentru a se cunoaște pe sine.

Fiecare Logos a fost, de asemenea, liber să creeze extensii proprii ale Inteligenței Infinite și extensii ale sinelui propriu. Calitatea de „a fi” conținea totalitatea în fiecare porțiune a creației, astfel încât în acest univers infinit al Logos-urilor a continuat exercițiul liberului arbitru pentru a descoperi tot mai mult natura creației unice. Astfel fiecare Logos-Stea și-a creat analogul sub forma planetelor care se rotesc în jurul său pe o orbită circulară. Orbita circulară este relația între creația Logosului și Logosul însuși. Orbita circulară este relația creației Logosului cu toate celelalte creații ale Logosului, cu toate celelalte Logosuri și cu unicul infinitul Creator, pentru că suntem într-o creație unificată.

Individualizarea creației a continuat. Pe fiecare planetă au existat entitățile „pământ”, „vânt”, „foc” și „apă”, impregnate cu conștiința sinelui și libertatea de voință care o însoțește. Acestea sunt caracteristicile de bază ale fiecărei porțiuni a creației unice în individualizarea ei în porțiuni ale Inteligenței Infinite. Procesul evoluției a început odată ce conștiințele entităților pământ, vânt, foc și apă au început să se învețe reciproc cum să devină mare, râu, munte, deal, aer arzând incandescent într-o stare atemporală. Astfel, a început creația, iar în această creație, a existat mișcarea conștiinței de-a lungul unei linii de lumină urcând în spirală de la un nivel de vibrație la altul.

În acest moment, vom transfera contactul celui numit Steve. Sunt Q’uo.

(Steve channeling)

Sunt Q’uo. Ne începem comunicarea prin acest instrument cerându-vă să vă plasați în această lumină care urcă în spirală și să vă întrebați cine este în spirală și, de asemenea, către cine tinde sau se îndreaptă acea spirală.

Prieteni, răspunsul la întrebare în ambele cazuri este: „voi”. Voi a căror căutare însuflețește spirala cu bucuria, intenția, dorința ei; și voi primiți această intenție, această dorință în dar. Este darul a ceea ce numiți viață, este darul acelei mișcări primare care, venind prin voi, își are originea într-un punct „dincolo” de voi și își are destinația într-un punct care pare să fie, de asemenea, „dincolo” de voi.

Voi sunteți constituiți, atât ca „de unde” cât și „până unde”, în acest „dincolo” dual. Deci, sunteți atât creația, cât și Creatorul. Este adevărat că, în calitate de creați, purtați ceea ce puteți numi „ voința” voastră. Dar este de asemenea adevărat că, în calitate de Creatori, participați la acea condiție pe care am numit-o infinit, iar infinitul nu are, in sine, nici o limită care s-ar putea numi „voință”. Totuși, voința care se constituie pe sine în marea complexitate a creației și care pare deosebită de celelalte voințe, nenumărate, vrea mereu mai mult, mereu unitatea, mereu nelimitarea: vrea infinitul.

Creaturile care doresc să evolueze spiritual nu pot estima cât din această dorință aparține creaturii în sine și cât aparține celui ce vorbește creaturii, celui ce cheamă creatura, celui ce stabilește condițiile căutării acelei creaturi.

A pune problema în acest fel nu pare să fie, la prima vedere, de mare ajutor pentru că, la urma urmei, cineva dorește să caute mai bine dar nu are idee ce înseamnă „a căuta mai bine” fără o concepție clară a criteriilor conform cărora „mai bine” poate fi diferențiat de „mai rău”. Teoretic ar trebui analizat ce este mai rău și, în funcție de această analiză, ar trebui definită o concepție despre ce ar putea fi, mai bine. În lipsa unei concepții clare despre ce înseamnă mai bine, cineva rămâne doar cu sentimentul nevredniciei. Astfel, marea aspirație spirituală continuă mult dincolo de nivelul căutării de a treia densitate în a patra, a cincea, a șasea densitate și dincolo de acestea.

Cel ce caută nu are un concept clar despre destinația căutării spirituale. Și în lipsa acestui concept entitatea nu poate spune ce înseamnă să satisfacă criteriul căutării astfel încât să poată determina care este „voia” Creatorului.

Când reflectați la multele dorințe pe care le-ați avut și realizați că acele dorințe au rezultat în și mai multe dorințe, devine clar că în viața dorinței apare o semnificație, tulbure la început dar mai clară pe măsură ce trece timpul. Devine clar că unele dorințe pot să vă exprime mai elocvent ființa și să găsească căi spre expresii creative ale ființei voastre. În acel moment puteți simți că ființa pe care învățați să o exprimați este tot mai liberă, tot mai tolerantă. În acel moment puteți căuta o traiectorie a evoluției care să permită voinței, pe care o „channel” din rădăcinile ființei voastre, să găsească o destinație care să reflecte mai elocvent acea voință.

Cel ce caută găsește bucurie când voința i se unește cu alte voințe. Și cel ce caută observă că această bucurie îl îndeamnă către aspirații tot mai înalte. La un moment dat devine posibil să gândiți un gând care pare să sugereze o voință care adună toate voințele în ea. Acest gând, poate fi numit „Voia” Creatorului.

Și astfel entitatea poate privi înapoi la toate voințele independente (toate dorințele rătăcite și adesea pierdute care marchează în mod colectiv experiența trăită în această încarnare) și înțelege că este posibilă unitatea.

Există, prieteni, chiar la nivelul dorinței, o predispoziție, sau o zbatere instinctuală spre unitate. Iubirea se bucură de unitate când dorința și-a găsit direcția. În multe cazuri această direcție ia forma obiectului acelei iubiri, ia forma celui iubit. Sunt multe lucruri de iubit și pentru sufletul care învață să-și găsească drumul, este ușor să zboare din floare în floare, și îi este mai greu să înțeleagă că într-o singură floare există suficientă esență a infinitului pentru a ocupa o viață întreagă. Când entitatea se uită în ochii celui iubit vede, Creatorul uitându-se înapoi la ea. Când Creatorul privește înapoi spre creație, aspectul creativ al creația privește înapoi spre Creator.

Prieteni, credem că acesta este momentul de aur. În măsura în care îl putem enunța, acesta este scopul creației: Creatorului i se oferă posibilitatea de a se privi pe sine dintr-un punct de vedere care, până atunci, nu părea să fie parte a Creatorului. Există în această idee o profunzime pe care nu am analizat-o, dar care ne inspiră. Prin urmare, întrebarea pe care ați pus-o astăzi este inepuizabilă și este relevantă până în inima misterului creației.

Din punctul de vedere al entității, voia Creatorului și liberul arbitru, nu sunt separate ci unite; nu sunt unite, ci separate. Știm că probabil nu este un răspuns satisfăcător dar, de asemenea, știm că atunci când vine vorba de explicarea misterului creației, nici un răspuns nu este satisfăcător.

Sunt Q’uo și ne întoarcem la cel numit Jim pentru a răspunde în continuare întrebărilor rămase în mintea celor prezenți. Adonai, prieteni, Adonai.

(Jim channeling)

Sunt Q’uo și sunt din nou cu acest instrument. Îi mulțumim celui numit Steve pentru serviciile excelente în această după-amiază și îi întrebăm pe cei adunați aici dacă au o întrebare la care am putea răspunde.

Q’uo, ai spus despre infinit că percepe noțiunea că este mai mult decât pare, sau că ar putea descoperi mai mult decât știe dacă s-ar putea angaja într-o contemplare a sinelui. Astfel prin liberul arbitru s-a născut creația.

M-am gândit la o metaforă care ar putea ajuta înțelegerea minților noastre de a treia densitate și aș dori să comentezi metafora. Este ca și cum creația ar fi un vis cu ochii deschiși, sau un act de imaginație, în mintea infinitului. Nu imaginația sau visul cu ochii deschiși pe care le știm noi, ci un vis auto-animat în care fiecare parte a visului este investită cu liberul arbitru de a-și alege modul de explorare a pluralității și modul de trezire la adevăr.

Cu alte cuvinte, infinitul inițiază visul cu ochii deschiși, iar visul în sine își conduce propriul destin, fiecare dintre părțile sale punând capăt visului atunci când pot face acest lucru. Similar autorilor care scriu ficțiune în care personajele prind viață și își creează propria personalitate și propriul destin în imaginația autorului. Poți comenta această metaforă?

Sunt Q’uo și putem face asta bucuroși. Credem că este o metaforă potrivită, că, într-adevăr, creația poate fi văzută ca un fel de vis. Dar, nu unul care se estompează sau se dizolvă odată cu venirea zorilor. Căci în creație (indiferent dacă entitățile despre care vorbim sunt mari, cum ar fi Logos-urile; mici, precum voi înșivă; sau chiar microscopice) fiecare esență energetică nu are doar liber arbitru, ci are o fereastră de timp în care energia cu care a fost investită poate fi cheltuită în propria sa călătorie de căutare a unicului Creator din care a izvorât.

Fiecare porțiune a creației infinite se mișcă într-o manieră ciclică (un fel de ritm), astfel încât să apară oportunitatea de a cheltui energiile date în procesul de exprimare a propriei individualități și apoi în amestecarea acestei individualități cu unicul Creator. Astfel fiecărei porțiuni a creației infinite i se oferă posibilitatea de a-și exercita liberul arbitru în orice mod alege.

În timp ce infinitatea de entități din creație, creează infinitatea de expresii, o proprietate este transmisă prin densități. În momentul în care complexul spiritual este adăugat minții și corpului în experiența de a treia densitate, devine posibilă renunțarea la liberul arbitru al sinelui individual pentru a face voia Creatorului.

Fiecare entitate care trece dincolo de a treia densitate face, într-un fel sau altul, un schimb, sau o amplificare a voinței individuale, dată de unicul Creator, pentru a se întoarce la Creator într-un mod care ar putea fi descris ca „voia Creatorului”.

Ce altă „voie” mai există de urmat? Totul începe și se termină în mister.

Mai ai o întrebare, frate?

A fost clar, mulțumesc. Am o întrebare, probabil imposibilă: De ce?

Avem acest infinit care nu poate fi definit pentru că este totul și nu există nimic în afara lui cu care să-l comparăm. Acest infinit descoperă un concept și decide să creeze această iluzie vastă (complicată dincolo de înțelegerea noastră), cu propriile reguli, spațiu, timp și entități. Infinitul este unic, complet și perfect. Nu poate fi îmbunătățit, nu poate fi diminuat și totuși creează acest vis.

Misticii spun că motivul visului este un fel de joacă. Ra spune că prin creație Creatorul dorește să se cunoască pe sine. Putem studia mai profund motivul creației?

Sunt Q’uo și îți înțeleg întrebarea, frate, și apreciem munca pe care ai pus-o ca să o formulezi, pentru că, într-adevăr, te adâncești în însăși fibra unicului Creator și a creației. Cu toate acestea, avem o mică problemă cu ceea ce ai spus, în sensul că atunci când creația a fost făcută, a fost făcută pentru ca Creatorul să se poată cunoaște pe sine, să se poată bucura de ea, dar și cu speranța că ar putea fi sporită, pentru că aceasta este marea dorință a liberului arbitru al Creatorului. Creatorul dorește să știe ce poate produce liberul arbitru, prin fiecare din porțiunile pe care le-a creat.

Cum poate Creatorul învăța atunci când liberul arbitru este dat unui număr infinit de entități? Căci dacă nu ar exista creație și ar rămâne doar Inteligența Infinită și nu ar fi vrut să facă mai mult decât să fie, poate s-ar fi plictisit la infinit. Dar, fiind curios și inteligent, unicul Creator a făcut ceea ce numim creația infinită, piesa de teatru. Iar în această piesă, toți sunt actori în fiecare moment și există multe povești, multe experiențe dincolo de capacitatea imaginației. Astfel învață Creatorul.

Ai o altă întrebare, frate?

Când cineva încearcă să se gândească la Inteligența Infinită, nu există concepte pozitive care să poată fi aplicate care să fie opuse conceptelor negative despre Inteligența Infinită care urmează. Inteligența Infinită nu are spațiu, nu are poziție, nu are timp, nu are vârstă, nu are limită, nu are început, nu are sfârșit; nu are calități; nu are subiect și obiect. Prin urmare, nu există nici o modalitate de a o cunoaște, pentru că a cunoaște ceva înseamnă a compara cu altceva.

Există ceva semnificativ care putem spune că este această Inteligență Infinită care să poată fi opus celor ce nu este? Ce făcea, ca să spunem așa, înainte de a discerne conceptul liberului arbitru?

Sunt Q’uo și îți înțeleg întrebarea, frate. Este adevărat Creatorul, unica Inteligență Infinită nu are niciuna dintre aceste calități, dar, în mod paradoxal, este, de asemenea, adevărat că are toate aceste calități, pentru că le-a creat și ce făcea înaintea de a le crea? Nimic, doar era.

Mai ai o întrebare, frate?

O ultimă întrebare, Q’uo. Acest lucru a fost foarte clar, mulțumesc. Ai spus: „Ce făcea? Era.”

Din ceea ce Ra numește Inteligența Infinită, mistici spun că este „EU SUNT”, și că este într-adevăr tot ceea ce se poate spune despre ea: este prezența, este existența. Există ceva semnificativ care s-ar putea spune despre ceea ce este prezența și existența?

Sunt Q’uo, frate, și credem că fiecare entitate, fie că este vorba despre mistic sau simplul novice din a treia densitate, care încă nu își extinde mintea pentru a include astfel de întrebări, se poate apropia la un moment dat de înțelegerea unicului infinitului Creator. La un moment dat, fiecare parte individualizată a creației va simți sfințenia prezenței depline a unicului infinitului Creator și va putea răspunde la toate aceste întrebări pentru ea însăși. Aceasta este călătoria misterioasă în care fiecare dintre voi și toate celelalte entități sunteți angajați în fiecare moment, fie conștient, fie inconștient. Acesta este jocul: cineva căutând Creatorul în infinit și găsindu-l în sine.

Ai o ultimă întrebare?

Q’uo, voi profita de această ocazie și voi întreba: este posibil ca Inteligența Infinită să se încheie sau să încheie acest experiment care a început cu trei distorsiuni (liberul arbitru, iubire și lumină) și să treacă mai departe, ca să spunem așa, la un nou experiment cu noi distorsiuni care ar putea fi dincolo de orice posibilă conceptualizare a minții noastre?

Sunt Q’uo și îți înțelegem întrebarea, frate. Într-adevăr, există porțiuni ale unicului Creator, diverse Logosuri de-a lungul creației infinite care, odată ce densitățile lor sau octavele lor de densități s-au condensat în ceea ce numiți „găuri negre” au făcut exact ce ați presupus că este posibil, și astfel, în acest moment, sunt în mișcare creații diferite de a voastră. Acele creații sunt suficient de diferite de ceea ce ați experimentat, încât intelectul și imaginația ar fi uluite la experimentarea lor.

Mulțumim acestui cerc pentru că a participat la această sesiune minunată și incitantă de întrebări și pentru că în această după-amiază a împărtășit și extins sinele dincolo de limitele normale. Vă suntem foarte recunoscători pentru că ne-ați solicitat prezența. Aceste momente în care ne unim energiile cu ale voastre sunt cele mai exaltante și semnificative pentru noi, pentru că acesta este modul nostru de a fi în serviciul unicului Creator aflat în fiecare dintre voi.

În acest moment, ne vom despărți de acest instrument. Vă salutăm în iubirea și în lumina unicului infinitului Creator. Adonai, prieteni, Adonai Vasu Borragus.