Întrebarea din această seară are de a face cu capacitatea umană de a pune întrebări care depășesc cu mult capacitatea lui de a răspunde. Acest lucru este valabil mai ales în domeniul matematicii, unde există o gamă nesfârșită de întrebări care pot fi puse logic, dar care par să necesite un intelect mult dincolo de capacitatea umană de a răspunde. Ce fel de intelect este necesar pentru a răspunde la întrebări de această natură și ce valoare are capacitatea de a pune și răspunde la aceste întrebări pentru evoluția umană?

(Carla channeling)

Sunt Q’uo. Vă salut în iubirea și în lumina infinitului Creator. Creatorul fie mereu cu voi așa cum este în acest moment. Fiți binecuvântați, fie ca pacea să vă însoțească și căutarea adevărului să ardă în inimile voastre. Suntem recunoscători pentru chemarea acestui cerc de căutare. Și noi căutăm adevărul și vă împărtășim ceea ce am învățat pe parcursul călătoriei noastre care a ajuns mai departe decât a voastră, oferindu-vă astfel o perspectivă diferită. Vă rugăm să analizați aceste gânduri cu atenție și discernământ și să păstrați doar ceea ce vă pare un adevăr, nu auzit pentru prima dată, ci reamintit. Dacă nu simțiți că vă reamintiți, vă rugăm cu smerenie să abandonați aceste informații, deoarece sunt departe de calea voastră de căutare, și nu dorim să fim un obstacol în calea cuiva. Scopul nostru este să fim de ajutor, și vă mulțumim pentru acest privilegiu, deoarece, serviciul pe care îl facem ne permite să creștem. Profesorii cresc întotdeauna mai mult decât elevii lor.

În această seară puneți o întrebare care nu este deloc ceea ce pare. Vom avea dificultăți cu limbajul, deoarece acest instrument nu are cunoștințe științifice și, prin urmare, vocabularul ei (pe care îl folosim întotdeauna în comunicarea conceptuală conștientă) trebuie să dea conceptelor noastre o formulare adecvată în cuvinte. Însă, lipsa de cunoștințe a acestui instrument este într-un fel cea care ne permite să facem legături care altfel poate nu ar fi făcute.

Întrebarea pare să se refere la matematică. Pune întrebarea simplă, interesantă, dar profundă care va necesita o parte din timp pentru a răspunde. Vom încerca să nu folosim tot timpul, deoarece acest instrument ne ceartă mereu pentru că vorbim prea mult. Conceptele pe care dorim să le transmitem nu sunt ceea ce vă așteptați și, prin urmare, trebuie să mergem cu atenție pas cu pas pe direcția logicii noastre.

Ați observat că se pot pune întrebări matematice la care nu se poate răspunde. Vă întrebați dacă întrebările nu au răspuns sau, pur și simplu, nu s-a născut încă un matematician capabil să răspundă la aceste întrebări. Vom începe cu descrierea funcției matematicii. Prin utilizarea matematicii în forma sa pură, a fost generată o structură a diferitelor domenii tehnice, care stau la baza disciplinelor științifice constructoare de mașinării care funcționează pe baza electricității sau magnetismului, și ajută de asemenea la crearea unui model sofisticat al universului, în care evenimentele par să aibă o anumită logică, oferind astfel gânditorului rațional, bucuria analizei acestei rețele de elemente oarecum organizate.

Aceasta poate părea o prezentare neelegantă a conceptelor matematicii, a metodei științifice și a științelor corolare, toate dezvoltate prin metoda empirică (ipoteză, experiment, ipoteză demonstrată sau nedemonstrată) acest lucru făcându-se într-o manieră repetitivă, care indică faptul că rezultatele pe care le oferă această metodă sunt utile pentru tranziția de la teoretic la practic, în sensul banal.

Este interesant de menționat în acest sens că cele mai mari intelecte din acest domeniu, ca în orice domeniu, tind să devină mistice, concentrându-se asupra misterului acelor întrebări cărora nu li s-a găsit răspuns, și vorbesc adesea despre faptul că orice om de știință care nu este, de asemenea, profund dedicat credinței și misterului, nu înțelege adevăratul scop al disciplinei pe care o studiază.

Acum să ne întoarcem la viziunea matematicii. Observați natura acesteia. Este un limbaj. Un matematician poate vorbi aiurea, poate vorbi greoi, poate vorbi cu o exactitate elegantă. Variațiile între metodele matematicienilor sunt variațiile abilității de a utiliza limbajul matematicii. Asemeni celor care găsesc un singur adevăr în viață și vorbesc despre acest adevăr până la plictiseala absolută a celor din jur, tot așa există matematicieni care se entuziasmează despre o porțiune a acestui limbaj și progresează de-a lungul acelei căi de gândire și devin extrem de abili în utilizarea acelei părți a limbajului fără a simți nevoia de a explora alte posibilități ale limbajului.

Dacă încă există vreo îndoială că matematica este un limbaj, trebuie doar să mergeți la una din bibliotecile voastre și să studiați un tratat matematic care practic este scris în două limbi. Există propoziții în care sunt utilizate ambele limbi engleză și matematică. Matematicianul spune „asta și asta” în termeni matematici, apoi spune „din care rezultă că” și apoi va veni o altă serie de termeni matematici. La fel ca germana, turca, româna sau engleza, matematica este o limbă, iar matematicianul (cel mai potrivit pentru exprimarea pură în acest domeniu) este artistul inspirat de o muză. În matematică este posibil să te exprimi cu talent sau fără talent, să te exprimi folosind expresii arhaice sau lirice, să formezi propoziții nereușite sau rafinate și elocvente.

Cel mai probabil să formuleze răspunsuri simple la întrebări complexe, imposibile, sunt cei care vorbesc mai multe limbi. Dacă cineva este scriitor, studiul matematicii va face ca el să devină un scriitor mai bun, deoarece există acuratețe și nuanțe în matematică care informează scriitorul cu privire la utilizarea limbii engleze sau a oricărei limbi în care scriitorul alege să se exprime. În mod similar, matematicianul care a studiat muzica, în special armonia, este probabil avantajat, deoarece aceste două sisteme de notație au multe lucruri în comun și, prin urmare, pot duce unul spre celălalt și pot ușura înțelegerea. Arhitectura muzicii este, la fel ca cea a matematicii, alcătuită din relații inevitabile. Crearea tonului este de natură matematică, iar crearea unei matematici muzicale sau artistice este, prin urmare, inspirația încrucișată.

Limbajele din a treia densitate sunt de așa natură încât nu pot descrie altceva decât cea ce este în iluzie, matematica fiind un limbaj care descrie, să spunem, câmpurile, grupurile de câmpuri, rotațiile cuantice ale luminii care creează tot ceea ce există și tot ce poate fi observat. Așa cum instrumentele pentru studiul atomului îndrumă om de știință tot mai adânc în ceea ce pare a fi o recreere a spațiului cosmic, până când, în cele din urmă, nu rămâne decât energia orbitală a atomului, tot astfel misterul născut în mintea omului de știință, prin limbajul matematicii sau printr-o metodă intelectuală mai pură, poate îndruma pe cel care caută spre un fel de sfințenie, asemeni unui misticism matematic, revelând ceea ce se află dincolo de limita limbajului, dincolo de aranjamentul notelor muzicale, sfințenie ce atinge și mișcă sufletul și inima printr-o stare de emoție care nu poate fi explicată prin limbajul folosit.

Astfel se manifestă matematica celui pe care îl inspiră. Puteam să ne bucurăm de ciudățeniile care alcătuiesc arhitectura acestui limbaj atât de bogat și frumos. Entitatea inspirată de muza matematicii poate analiza amalgamarea minunată și eufonică de cuvinte matematice, care poate oferi o descoperire palpitantă, o emoție pură, o pasiune de a afla ceea ce se află dincolo de limbaj.

În fiecare limbaj există două rezoluții finale: paradoxul și misterul. Artistul inspirat de muză, capabil să citească notele, să performeze tot ceea ce a fost compus și să simtă cu emoție pură paradoxurile și misterele, astfel încât mintea să îi memoreze aceste părți ale muzicii, ale matematicii, chiar și ale limbajelor de programare, este interesat să înțeleagă înțelepciunea conceptului de dincolo de cuvinte, adică miracolul, adică misterul. Artistul vede frumusețea; artistul vede eleganța limbajului. Dar artistul înțelege, de asemenea, cel mai minunat aspect al limbajului, acel aspect care scapă întotdeauna vorbei sau stiloului, acel aspect care nu este al iluziei și care nu descrie nimic, pentru că nu există nimic să fie descris în sfera de cunoștințe a artistului.

Când toate acestea au fost înțelese de către cel care învață o anumită limbă, este posibil ca acel student să devină conștient de relația sa cu ceea ce există independent de percepțiile sale, cu ceea ce este misterios și paradoxal, dincolo de limita intelectului. Această atitudine va avea două efecte. Primul este amuzamentul, pentru că umorul profund al universului devine aparent în toate limbajele, atunci când cineva se deschide nuanțelor lor. Al doilea, poate mai profund, este revelația artistului că există o parte din sine, care aparține, de asemenea, misterului, absolutului, dincolo de conceptul accesibil intelectului, dincolo de iluzia descrisă matematic, muzical sau poetic.

Unde se termină cuvintele, începe un sistem de referință mai mare, mai general. Acest sistem de referință se află în interiorul vostru și este posibil ca cel care caută în mintea profundă, prin meditație, vis sau alte mijloace de comunicare cu Sine Superior, să înceapă să intuiască un limbaj conceptual absolut, pe deplin articulat, care va trebui să rămână gol de cuvinte, deoarece în această iluzie trebuie respectate legile naturale ale Celui infinit, și prin urmare absolutul nu este posibil. Entitățile asemeni celor care caută, schimbă rezultatele experimentului prin faptul că îl observă.

Pentru entități din iluzie este frustrant că rezultate obținute în acest sistem de referință general sunt paradoxale dar inutile iluziei. Însă când atemporalitatea, aspațialitatea, simultaneitatea, natura infinitului și multe alte mistere care blochează intelectul, paradox după paradox, încep să fie înțelese, apare marea pace interioară în sufletul omului de știință. Pentru unii acest mister perpetuu va fi întotdeauna o iritare, pentru alții, o provocare, iar pentru alții, o poezie minunată, un indiciu al nemuririi și o garanție a faptului că adevărul îi va face mâine mai mult decât sunt azi.

Aceasta este o iluzie densă și este recomandat celor inspirați să rămână în regulile limbajului pe care îl folosesc. Pentru a comunica cu ceilalți este bine să folosiți limbajul cu grijă. În excelență există un motiv de mândrie pe care trebuie să o încurajăm, deoarece tot ceea ce aveți, tot ceea ce avem, sunt conceptele pe care le oferim acestui instrument. Acum, acest instrument se chinuie să îmbrace fiecare concept în cuvinte cât se poate de potrivite. În orice limbaj, cineva poate fi poet, poate inspira, se poate îndrăgosti de orice mister conceptual.

Toate căile duc la acel mister numit iubire, marele Gând original care a creat tot ceea ce există. Fiecare poate deveni mult mai înțelept decât poate exprima în cuvinte și înțelepciunea, frumusețea și nemurirea vor deveni comorile sale, pe care să le păstreze cu respect și dragoste în inimă, în acea porțiune a sinelui care a fost întotdeauna și va fi mereu. Există înțelepciune în bobul de nisip sau în firul de iarbă. Există iubire într-o fereastră prăfuită sau orăcăitul unei broaște. Toate lucrurile sunt sacre celor care au învățat acel limbaj conceptual aflat dincolo de cuvinte. Abordați-l prin orice metodă de studiu, și veți obține aceleași rezultate.

Fie ca voi să vorbiți limbajul frumuseții și pasiunea voastră pentru adevăr să aprindă în voi un foc care să vă încălzească inima și să vă alimenteze dorința și voința de a trăi ca ființe nemuritoare eliberate din limitarea acestei case pe care o numiți Pământ. Timpul vostru pe această insulă a inteligenței este limitat, după care veți merge mai departe. Toate limbajele vor acorda respectul cuvenit celor care sunt în serviciu semenilor lor. Prin meditație, contemplare, viziune, rugăciune și vis, prețuiți acea parte profundă din sine, care este în unitate cu tot ceea ce există, care este parte a Creatorului.

Căutați în voi tot ce ați văzut și învățat, și cu umor și excelență folosiți cuvintele vocabularului vostru, lăsându-le să strălucească, jucându-vă cu ele, arătând atât minunăția cât și utilizarea lor, celor care doresc să învețe ceea ce știți. Deopotrivă sunteți aici și nu sunteți aici. Sunteți infiniți dar vă aflați pe moment într-o iluzie finită. Iubiți ambele aspecte, iubiți paradoxul și, mai presus de toate, iubiți-l pe Creator, pe voi înșivă și pe toți ceilalți, în orice limbaj folosiți.

Ne cerem scuze, deoarece am auzit încă o dată semnalul că am vorbit prea mult. Vom încerca să vorbim mai pe scurt când ne chemați data viitoare, întrucât sperăm că veți face acest lucru. A fost greu să vorbim prin acest instrument, deoarece nu are cuvintele necesare pentru a descrie conceptele altor limbaje, dar ne-a pus la încercare capacitatea de a clarifica aceste concepte și, prin urmare, ne-a ajutat să învățăm să comunicăm. Încheiem întâlnirea prin cel numit Jim. Lăsăm acest instrument în iubire și lumină. Suntem Q’uo.

(Jim channeling)

Sunt Q’uo și vă salut din nou în iubire și lumină prin acest instrument. În acest moment vom răspunde la orice întrebări. Aveți o întrebare în acest moment?

Sunt S, sunt recunoscător pentru răspunsurile voastre și aș dori să mă gândesc la ele.

Sunt Q’uo și suntem recunoscători că am fost invitați să ne alăturăm acestui grup de căutare. A fost o onoare și un privilegiu să ne amestecăm vibrațiile cu ale voastre și să vorbim despre subiectele importante vouă în acest moment.

Pentru că nu sunt întrebări, vă vom lăsa, cu multă recunoștință, în iubirea și în lumina unicului infinitului Creator. Sunt Q’uo. Adonai, prieteni. Adonai.