Întrebarea din această seară are legătură cu situația curentă a Carlei, care se aplică oricui se află într-o astfel de dificultate fizică. Când ne găsim, să spunem, în fața unui zid, de durere și suferință și nu putem schimba situația, cum este posibil să menținem crezul că totul este bine, credința în Creator și totuși să fim furioși pe Creator și furioși pe situație? Este experiența aceasta utilă creșterii spirituale, este această situație logică și cum poate fi adoptată o atitudine mentală pozitivă în acest caz?

(Carla channeling)

Sunt Q’uo. Vă salut cu bucurie, în iubirea și în lumina unicului infinitului Creator. De asemenea, vă salută cei numiți Hatonn, care au venit doar pentru ai întâmpina pe cei dragi lor. Din partea lui Hatonn îi transmitem salutări celui numit H. Noi Q’uo, suntem recunoscători pentru oportunitatea de a vorbi despre paradoxurile apărute în situațiile stresante, în iluzia voastră dea treia densitate.

Să începem cu Iubirea, marele Gând originar, care este Creatorul tuturor lucrurilor. Iubirea a creat un anumit tip de creație. Ați încercat de multe ori să înțelegeți semnificațiile, nuanțele și subtilitățile minții arhetipice care nu este parte din mintea conștientă, inconștientă, profundă sau de rasă. V-ați întrebat cum să folosiți informațiile despre mintea arhetipică. V-a fost întotdeauna dificil să găsiți mijloacele de utilizare a acestei părți a minții voastre profunde care este parte a creației și a Creatorului. Mintea arhetipică nu trebuie studiată pentru a o înțelege, ci mai degrabă, trebuie folosită, în situații care par paradoxale minții conștiente.

Unul dintre principiile minții arhetipice este arhetipul numit Speranță sau Credință. Arhetipul Credinței este porțiune a moștenirii fiecărui copil al infinitului Creator. Însă, cineva poate deveni conștient de acest arhetip doar prin multe experiențe care implică întărirea structurii minții arhetipice. Mintea arhetipică nu este afectată de experiența iluzorie de a treia densitate, pe care mintea conștientă o percepe ca fiind catalizator. Arhetipul Credinței sau Speranței, prin urmare, seamănă cu partea adâncă și solidă a planetei Pământ care se află sub fisuri, peșteri și ale iregularități ale părților terestră, marină și a plăcilor tectonice, care alcătuiesc împreună partea maleabilă a corpului creaturii vii pe care o numiți Pământ.

În încarnările precedente a unei persoane, este posibil ca aceste arhetipuri să fi devenit evidente și recunoscute ca parte a dreptului de moștenire și chiar parte din natura inflexibilă a sinelui nemuritor și infinit. Prin urmare, într-o situație în care credința și speranța sunt testate, unii se vor confrunta cu o incapacitate de a nega credința, pentru că fiecare entitate, din propria voință, a făcut, în numeroasele experiențe, milioane de alegeri legate de aparența la „unitate”.

Să zăbovim o clipă asupra cuvântului, „unitate”. O uniune strânsă a entității cu porțiunile mai profunde ale sinelui implică deschiderea completă a inimii sale către propria-i natură, care este iubirea. De multe ori s-a spus că mintea profundă este sediul iubirii necondiționate. Dar, acest lucru sugerează interacțiune. Inima complet deschisă înseamnă iubire necondiționată și, prin urmare, nu este o iubire selectivă bazată pe trăsăturile altui sine, ci necondiționată de caracteristicile acestuia.

Multe confuzii macină entitățile bolnave, și instrumentul nu este de loc menajat de aceste confuzii, în timp ce doctorii încearcă să îi vindece problemele fizice cu care se confruntă. Nu negăm sănătatea precară a acestui instrument. Însă, când cineva acceptă durerea, blocajul energetic, limitarea fizică, detestarea de sine și le iubește din inimă, entitatea devine întreagă. Stare de acceptare, ajutată de activitatea chakrei indigo (prin meditația zilnică), și de iertarea de sine, face posibilă asimilarea catalizatorului zilnic, astfel încât entitatea poate accesa zona minții arhetipice și poate recunoaște arhetipul manifestat. Odată ce arhetipul este recunoscut de sinele întreg sau deschis, el devine porțiune minții profunde, parte a prejudecăților, și supraviețuiește procesului uitării care se produce la începutul fiecărei încarnări.

Studiile făcute cu noii născuți arată că nu există doi care intră în încarnarea de a treia densitate cu aceleași prejudecăți. Fiecare este unic și a fost unic, binecuvântat și sfințit prin iubirea Celui infinit, dinainte de timp, spațiu și marea iluzie a cosmosului infinit. Prin urmare, acest instrument nu poate nega credința sau speranța, pentru că au fost recunoscute ca parte a ființei sale, și sunt la fel de dificil de negat cum este negarea zidurilor închisorii de către prizonier.

Însă, prin utilizarea conștientă a catalizatorului de a treia densitatea, entitatea va crea sau va încerca să creeze o atitudine pozitivă, în funcție de gradul de iertare de sine, de înțelegerea naturii catalizatorului și de personalitatea dobândită în încarnare. Deoarece instrumentul a paralizat, iar mai târziu a fost informat că, deși paralizia a trecut, trebuie să rămână la pat pentru restul încarnării, nu este de mirare că simte în inimă o furie profundă împotriva acestei limitări astfel reeducându-și vitalitatea spiritului. Deși alte lovituri primite de cei din acest cerc nu sunt atât de dure, sau de durată atât de lungă, ele sunt, totuși, de o durere echivalentă în momentul în care sunt resimțite.

Unele entități din acest cerc au devenit conștiente de arhetipul credinței și, prin urmare, nu pot nega această credință. Alții nu au înțeles dreptul la credință al sinelui, deci, nu vor manifesta această schizofrenie aparentă.

Există multe arhetipuri. Poate cel mai frecvent utilizat este arhetipul minții proaspete și fără experiență. Acest arhetip este cunoscut fiecăruia din acest cerc și nimeni nu poate nega cu convingere posibilitatea unui nou început al unei experiențe de viață. Arhetipul minții noi a fost învățat în multele vieți de auto-condamnare și de înțelegere că iertarea este posibilă, indiferent de opinia cuiva despre sine, deoarece iertarea și absolvirea greșelilor, face parte din adevărul de bază al fiecărei entități.

Astfel, fiecare dintre voi greșește iar apoi se critică pe sine. Autocritica este o critică, mai crudă decât orice altă critică. În același timp există convingerea fermă că este posibil un nou început, cu o minte nouă, o inimă nouă și o conștiință curată și nepătată. Fiecare din grup a învățat acest arhetip de bază, această parte a arhitecturii sinelui și, este motivul pentru care unii nu caută iertare de la cei din jur. Creatorul a așezat iertarea de sine în interiorul entității, într-o structură sfințită și permanentă. Această iertare trebuie să preceadă întotdeauna noile începuturi.

Fiecare dintre cei care au studiat arhetipurile minții, corpului și spiritului poate înțelege din ce în ce mai bine fundamentele sinelui. Acele arhetipuri pe care cineva nu le poate nega, oricât de paradoxale par a fi circumstanțele exterioare în relație cu acesta, sunt o porțiune înțeleasă, vindecată și deschisă a sinelui.

Vom vorbi despre încă două lucruri, deoarece instrumentul ne cere să fim conciși. Planeta voastră evoluează, de asemenea, în conștiință. Diversele arhetipuri pe care le simțiți sunt utile evoluției ei și, mai presus de toate, iubirea inimii deschise binecuvântează și ridică vibrațiile și conștiința fragilei case pe care o numiți Pământ. Este bine ca fiecare dintre voi să împărtășiți fiecare învățătură cu planeta care a făcut posibile aceste experiențe catalitice. Iubiți-vă planeta așa cum v-ați iubi părinții, pentru că Pământul pe care stați vă iubește, vindecă și îngrijește pe fiecare fără nici o pretenție, căci voi sunteți copiii săi.

În sfârșit, vom vorbi despre natura paradoxului. Iluzia este foarte eficientă în a vă insufla sentimentul lipsei de valoare. De multe ori scoate în evidență în personalitatea fiecărei entități porțiunile mai puțin atractive ale ființei superficiale. Acesta este motivul pentru care sunteți aici; aceasta este lecția voastră. Sunteți aici pentru a asimila catalizatorul iluziei și pentru a trăi din ce în ce mai profund momentul prezent, până când natura sinelui fiecăruia devine evidentă. Între timp, personalitatea se agită, plânge, râde și își joacă numeroasele roluri pe scena iluziei.

Exprimați-vă la maximum emoția, indiferent cât pare de plină de ură, sau vătămătoare, sau înjositoare, pentru că evoluția voastră spirituală constă în exprimarea deplină a sinelui, în acceptarea deplină a sinelui și în iubirea celui care sunteți. Niciodată, nu reprimați sau negați sentimentele negative, ci deschideți-vă inima spre ele. Ele sunt ale voastre pentru a le iubi pentru că sunteți copiii iluziei, dar imaturi din punct de vedere metafizic. Nu ați fi aici acum dacă ați fi atins maturitatea. Dacă ați fi atins maturitatea, nu ați fi avut nevoie să învățați să iubiți și să vă vindecați.

Iubiți-l pe Creator, care vă iubește la rândul lui și este esența voastră. Onorați liberul arbitru care vă dă un milion de stări emoționale, făcând posibilă absorbția catalizatorului. Învățați să iubiți. Învățați să vă iubiți, acceptându-vă pe voi înșivă. Este sănătos cel care se iubește pe sine și nu cel fără defecte fizice. Iubiți-vă unul pe altul, pentru că toți sunteți un singur sine.

Vom lăsa acest instrument în inima unicului Gând original al Iubirii și vom transfera acest contact celui numit Jim, dacă este dispus să servească. Mulțumim acestui instrument. Suntem Q’uo și Hatonn.

(Jim channeling)

Sunt Q’uo și vă salut în iubire și lumină prin acest instrument. În acest moment, este privilegiul nostru să răspundem întrebărilor voastre. Vă reamintim că suntem fericiți să vorbim în măsura experienței noastre, și ne dorim ca fiecare să înțeleagă că suntem failibili, că este bine să folosiți doar acele cuvinte și gânduri care vă par adevărate și să le abandonați pe celelalte. Aveți o nelămurire în acest moment?

Da, Q’uo. Când este analizată foarte amănunțit starea cuiva, se vede un fel de respingere a perfecțiunii, foarte adânc înrădăcinată, care apare ca o respingere a sinelui și este îndreptată spre Creator, pentru că, după cum știm, suntem parte din Creator. Este o respingere a stării de Creator de către Creator. Încerc să înțeleg de ce are Creatorul nevoie de acest sentiment de respingere, pentru a se cunoaște pe sine. Puteți explica de ce vindecarea este atât de necesară?

Sunt Q’uo și iți înțeleg întrebarea, frate. Oferim instrumentului imaginea osului rupt. Ceea ce era întreg este rupt de experiență. Atunci când este vindecat, osul rupt din corpul vostru, devine mai puternic decât era înainte de a fi rupt. Astfel, corpul Creatorului, mintea Creatorului și spiritul Creatorului care locuiesc în fiecare entitate, sunt cele care există în creație…

[Sfârșit de casetă]

(Jim channeling)

Sunt Q’uo și sunt din nou cu acest instrument. Continuăm.

Experiențele sunt concepute pentru a testa limitele entității care caută adevărul, întrucât fiecare entitate caută adevărul cu fiecare fibră a ființei sale. Experiența împinge granițele percepției, cunoașterii și credinței dincolo de ceea ce este normal pentru entitate. Ceea ce este normal este ceea ce este cunoscut și învățat prin experiența anterioară, care, demult, la rândul ei a mutat limitele anterioare. Depășirea limitelor, ruperea percepției rigide, are funcția de a extinde limitele, percepțiile și posibilitățile. Astfel, este important ca fiecare entitate care caută unicul Creator să se confrunte cu această depășire a limitelor pentru ca ceea ce este nou, puternic, profund, bogat și variat să poată umple acel vas care este acum mai mare, deoarece fiecare dintre voi sunteți vase pe care experiența prin care îl căutați pe Creator le mărește. Astfel sunteți întăriți; astfel continuați călătoria.

Ai o altă întrebare, frate?

Încă una. Înțeleg că există căi de creștere spirituală, pe care le considerăm negative, care pun preț pe ruperea granițelor. Sunt doritoare să rupă granițele. Înțeleg că o abordare mai metodică a acestui proces este mai eficientă. Implică această abordare metodică procesarea catalizatorului cu inima deschisă? Poți vorbi despre asta?

Sunt Q’uo și vom încerca să răspundem la această întrebare. Vă rugăm să reformulați dacă nu vă satisface răspunsul. Orice entitate, indiferent dacă este de natură pozitivă sau negativă, își va crește capacitatea de evolua pe măsură ce rupe limitele care o definesc, căci pe măsură ce cercul cunoașterii se extinde, învață mai mult despre sine. Astfel, există nevoia constantă de ați depăși limitele. În cadrul iluziei, acest lucru se obține prin intensificarea experienței.

Mai ai întrebări, frate?

Nu, mulțumesc.

Sunt Q’uo și îți mulțumim frate. Există o altă nelămurire în acest moment?

Aș continua întrebarea lui S. Dacă entitatea învață (sau își depășește limitele) cu inima deschisă, rămâne ea optimistă și pozitivă (în loc să devină pesimistă și negativă), chiar dacă lecțiilor prea grele cu care se confruntă nu sunt asimilate. Ați putea comenta?

Sunt Q’uo și înțeleg ce dorești să întrebi soră. Inima deschisă care se confruntă cu durerea schimbării va găsi mai ușor mijloace de vindecare, dacă acceptă schimbarea dureroasă și nu îi opune rezistență. Însă, acceptarea nu este ușor de realizat, deoarece ceea ce a format entitatea până la acel moment prezent este ceea ce este familiar entității. Când schimbările sunt prea mari, de multe ori baza entității se destramă în așa măsură încât entitatea în sine pare că se destramă. Abilitatea de a accepta astfel de schimbări sau de a accepta noua configurație a sinelui se obține cu eforturi mari, și majoritatea entităților nu reușesc acest lucru în planul iluziei, dar sunt constrânse de împrejurări să suporte schimbările, și doar retrospectiv sunt capabile să înțeleagă aspectele benefice ale acelor experiențe care au fost atât de traumatizante pe durata încarnării.

Ai o altă întrebare, soră?

Încă una. Este posibil, atunci, pentru o entitate negativă, care nu lucrează cu unda verde a inimii, să obțină această vindecare?

Sunt Q’uo și îți înțeleg întrebarea, soră. Pentru a-și menține și continua polarizarea entitatea orientată negativ, trebuie să controleze acele situații care produc schimbarea, astfel încât să poată reține ceea ce este dureros, iar energia acelor schimbări să fie apoi eliberată, la momentul oportun. În acest caz schimbarea nu este acceptată ci mai de grabă controlată.

Ai o altă întrebare, soră?

Nu, mulțumesc.

Sunt Q’uo și îți mulțumim, soră. Există o altă nelămurire?

[Pauză]

Sunt Q’uo. Suntem bucuroși că am avut ocazia de a vorbi cu acest grup în această seară. Vă mulțumim că ne-ați permis să ne exprimăm opiniile, reamintindu-vă să luați în considerare doar ceea ce vă pare adevărat. În acest moment vom părăsi grupul, în iubirea și în lumina unicului infinitului Creator. Suntem Q’uo. Adonai, prieteni. Adonai.